Poziţionarea absolută diferenţială este o tehnică de poziţionare prin care se determină poziţia unui receptor, de regulă mobil, pe baza observaţiilor directe spre sateliţi şi a unor corecţii (diferenţiale) transmise (în timp real) de la un alt receptor fix, numit şi receptor de referinţă sau receptor bază. O variantă modernă permite generarea acestor corecţii pe baza unei reţele de staţii (receptoare) de referinţă, cum este RN-SGP din cadrul CNC. Pseudodistanţele (distanţele satelit-receptor) măsurate de receptorul mobil sunt corectate pe baza corecţiilor diferenţiale obţinute de la receptorul bază, iar apoi are loc o poziţionare absolută (punctuală). Aceste corecţii diferenţiale îmbunătăţesc precizia de determinare a poziţiei.
Corecţiile transmise de receptorul bază pot fi corecţii de pseudodistanţe (PRC-Pseudo-Range-Corrections) şi corecţii de variaţie a pseudodistanţelor (RRC- Rate of Range Corrections). Aceste corecţii se pot determina utilizând pseudodistanţele determinate pe baza codurilor transmise de sateliţi (varianta DGNSS – Differential GNSS) sau pe baza măsurătorilor efectuate folosind faza undei purtătoare (varianta RTK – Real Time Kinematic). În plus, un serviciu specializat bazat pe o reţea de staţii GNSS, poate transmite şi alte corecţii suplimentare, în special cele datorate propagării semnalelor satelitare prin ionosferă şi troposferă.