Sistemul de Referinţă Terestru European 1989 (ETRS89), introdus în Europa ca sistem de referinţă geodezic, este implementat în România (prin ODG al ANCPI nr. 212/2009) pentru crearea unei Reţele Geodezice Naţionale Spaţiale (RGNS) moderne şi realizarea de produse cartografice pan-europene.
ETRS89 se defineşte conform standardului internaţional ISO 19111, ca fiind compus din datumul geodezic ETRS89, bazat pe elipsoidul GRS80 (Geodetic Reference System 1980 – Sistem de Referinţă Geodezic 1980) şi sistemul de coordonate geodezice elipsoidale.

• În România se utilizează, în mod oficial, două sisteme de referinţă:
• Sistemul de coordonate 1942 (cunoscut pe plan internaţional sub denumirea “S-42”), bazat pe elipsoidul Krasovski 1940, cu punctul fundamental la Pulkovo (Rusia), împreună cu Proiecţia stereografică 1970;
• Sistemul de referinţă bazat pe elipsoidul de referinţă Hayford 1910, orientat pe punctul astronomic fundamental situat în interiorul Observatorului astronomic militar din Bucureşti, împreună cu Proiecţia stereografică 1930 – plan secant Bucureşti

Transformările de coordonate utilizate în România pot fi clasificate în două categorii:
• Transformări locale de coordonate fără model de distorsiune a datelor de tip Helmert cu 7 parametri sau 4 parametri (abaterea standard este în jur de ±0.10 m sau mai mică, depinzând de distanţa dintre punctele comune);
• Transformări de coordonate cu model de distorsiune a datelor pentru care abaterea standard a coordonatelor transformate este în jur de ±0.10-0.15 m, dacă sunt îndeplinite condiţiile existenţei unui număr suficient de puncte comune repartizate uniform pe întreg teritoriul ţării.